NABÓINIC, naboinici, s. m. (Reg.) Instrument cu care se bat, spre a se fixa, parii carmacelor în fundul apei. – Din năboi1 + suf. -nic. substantiv masculinnaboinic
naboinic substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | naboinic | naboinicul |
plural | naboinici | naboinicii | |
genitiv-dativ | singular | naboinic | naboinicului |
plural | naboinici | naboinicilor |
naboinic substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | naboinic | naboinicul |
plural | naboinici | naboinicii | |
genitiv-dativ | singular | naboinic | naboinicului |
plural | naboinici | naboinicilor |