nabederniță definitie

bederniță f. partea decorativă a veșmintelor episcopale, simbolizând biruința asupra morții și nemurirea sufletului. [Vechiu-rom. nabederniță = slav. NABEDERĬNIȚA, din BEDRO, coapsă, ornatul acoperind această parte a corpului]. substantiv femininbederniță

nabedérniță f., pl. e (vsl. nabedrĭnica și nabedrĭnikŭ, șervețel, basma, d. bedro, bg. bedra, șold; bg. rus. nabédrennik, nabederniță). Un ornament de forma unuĭ pătrat brodat cu fir, cu canafurĭ la colțurĭ, și pe care e pusă icoana învieriĭ luĭ Hristos, ĭar arhiereiĭ și preuțiĭ maĭ marĭ în rang, la marile ceremoniĭ, îl poartă atîrnat de brîŭ la dreapta. – Și nebed- (Mold.) și bedérniță (Munt.). substantiv femininnabederniță

nabedérniță (rar) s. f., g.-d. art. nabedérniței; pl. nabedérnițe substantiv femininnabederniță

NABEDÉRNIȚĂ, nabedernițe, s. f. Bucată de țesătură brodată cu fir pe care este reprezentată scena învierii, purtată la brâu de arhierei sau de unii preoți la ceremonii. [Var.: nebedérnică s. f.] – Din sl. nabedrĩnica. substantiv femininnabederniță