naționalizare definitie

NAȚIONALIZÁRE s.f. Acțiunea de a naționaliza și rezultatul ei; trecere în proprietatea statului. [< naționaliza]. substantiv feminin naționalizare

naționalizáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. naționalizắrii; pl. naționalizắri substantiv feminin naționalizare

NAȚIONALIZÁRE, naționalizări, s. f. Acțiunea de a naționaliza și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. naționaliza. substantiv feminin naționalizare

NAȚIONALIZÁ vb. I. tr. 1. A trece (mijloace de producție, averi, imobile etc.) în proprietatea statului. 2. (Rar) A imprima un caracter național. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationaliser, rus. nationalizirovati]. verb tranzitiv naționaliza

NAȚIONALIZÁ vb. tr. 1. a imprima, a da caracter național. 2. a trece (mijloace, bunuri proprietate privată) în proprietatea statului. (< fr. nationaliser) verb tranzitiv naționaliza

naționalizá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 naționalizeáză verb tranzitiv naționaliza

naționalizà v. 1. a face național, a face să fie adoptat de o națiune; 2. a primi obiceiurile unei națiuni. verb tranzitiv naționalizà

NAȚIONALIZÁ, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulară în proprietatea statului activele unei companii sau ale unui domeniu de activitate, în baza unor argumente politice și economice. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter național, a adapta la specificul național. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationaliser. verb tranzitiv naționaliza

* naționalizéz v. tr. (d. național). Fac național, împământenesc, primesc în mijlocu națiuniĭ: un naționaliza un străin. Fac să fie adoptat de popor, de publicu țăriĭ: a naționaliza o marfă, o modă. verb tranzitiv naționalizez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului naționalizare

naționalizare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular naționalizare naționalizarea
plural naționalizări naționalizările
genitiv-dativ singular naționalizări naționalizării
plural naționalizări naționalizărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z