naționalitate definitie

NAȚIONALITÁTE s. f. 1. ansamblul însușirilor proprii unei națiuni. 2. apartenența unui individ la o anumită națiune. ♦ ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeași limbă și origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat. (< fr. nationalité, germ. Nationalität) substantiv feminin naționalitate

NAȚIONALITÁTE s.f. 1. Calitatea unui individ de a aparține unei națiuni. ◊ Naționalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. Caracterul specific, propriu al unei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationalité]. substantiv feminin naționalitate

* naționalitáte f. (d. național). Totalitatea caracterelor care disting o națiune, caracteru național. Supușie, calitatea de a face parte din cetățeniĭ unuĭ stat: Mulți Jidanĭ n’au nicĭ o naționalitate. Națiune, popor: naționalitățile din Austro-Ungaria în ainte de 1918. substantiv feminin naționalitate

naționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. naționalitắții; pl. naționalitắți substantiv feminin naționalitate

naționalitate f. 1. ceeace constitue caracterul definitiv al unei națiuni; 2. origina celui ce face parte dintr´o națiune. substantiv feminin naționalitate

NAȚIONALITÁTE, naționalități, s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität. substantiv feminin naționalitate

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului naționalitate

naționalitate   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular naționalitate naționalitatea
plural naționalități naționalitățile
genitiv-dativ singular naționalități naționalității
plural naționalități naționalităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z