năzări definitie

nazír și nazî́r m. (turc. ar. nazyr, inspector). Vechĭ. Comandantu uneĭ cetățĭ turceștĭ: naziru Brăileĭ. Șefu vătavilor de plaĭ. Inspector, supraveghetor. Vătav de Țiganĭ domneștĭ. V. raĭa, pîrcălab. substantiv masculinnazir

nazấr (persoană) s. m., pl. nazấri substantiv masculinnazâr

NAZẤR, nazâri, s. m. 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș. 2. Slujbaș de rang superior în administrația Țărilor Române; căpetenie peste vătafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vătaf de țigani (domnești). [Var.: nazír s. m.] – Din tc. nāzir. substantiv masculinnazâr

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 năzáră verb tranzitivnăzări

năzărì v. a vedea confuz, a-i părea cuiva: îi se năzare nu știu ce NEGR. [Slav. NAZIRATI (v. zare)]. verb tranzitivnăzărì

năzărì v. a prinde frică, vorbind de caii cu nărav. [V. nazar]. verb tranzitivnăzărì

NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati. verb tranzitivnăzări

năzărí (năzărésc, năzărít), vb.1. (Rar) A întrezări, a descoperi. – 2. (Rar) A apărea, a se arăta. – 3. (Refl.) A i se părea, a avea impresia. Sl. nazrĕti „a întrezări” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 469), cf. sl., bg. nazirati. La ultimul sens poate exista o încrucișare cu sl. nazorŭ „bănuială”. – Der. năzăritură, s. f. (închipuire); năzarnic, adj. (cu toane); năzăreală, s. f. (viziune). verb tranzitivnăzări

năzáre și năzăréște (se) v. refl. impers. (sîrb. nazirati, a zări, a vedea confuz; nsl. nazirati, a te uĭta speriat, d. vsl. nazirati, nazrĭeti, a inspecta, a observa. – Conj. numaĭ să i se năzărească. V. năzar, zăresc). Se zărește slab (Olt.): o luminiță care se abea se năzărea (NPl. Ceaur, 124). A ți se năzări, a ți se părea, a avea vedeniĭ (halucinațiunĭ) care produc frică: i s’a năzărit un lup pe drum. verb tranzitivnăzare

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluinăzări

năzări   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)năzări năzărire năzărit năzărind singular plural
năzărind năzăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) năzar (să)năzăresc năzăream năzării năzărisem
a II-a (tu) năzărești (să)năzari năzăreai năzăriși năzăriseși
a III-a (el, ea) năzare (să)năzăreai năzărea năzări năzărise
plural I (noi) năzărim (să)năzărim năzăream năzărirăm năzăriserăm
a II-a (voi) năzăriți (să)năzăriți năzăreați năzărirăți năzăriserăți
a III-a (ei, ele) năzar (să)năzărească năzăreau năzări năzăriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z