năvalnic definitie

năválnic, -ă adj. (d. năvală). Impetuos. Adv. În mod impetuos. S.m. Ferigă. Limba vecineĭ, o plantă întrebuințată contra tuseĭ și pe care fetele de la țară o poartă în sîn cu speranță că așa vor năvăli pețitoriĭ la ele (scolopendrium/vulgare saŭ officinarum). Munt. Mold. Valeriană. – Vechĭ și năvarnic și nevarnic. V. odoleană. adjectiv năvalnic

năválnic1 adj. m., pl. năválnici; f. năválnică, pl. năválnice adjectiv năvalnic

năválnic2 (plantă) s. m. adjectiv năvalnic

năvalnic a. și adv. impetuos: sare năvalnic. ║ m. 1. plantă cu proprietăți amare din care se face un ceaiu bun pentru tuse (Scolopendrium); 2. Mold. odolean (pisicile dau năvală la această plantă). adjectiv năvalnic

NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).Năvală + suf. -nic. adjectiv năvalnic

*valeriánă f., pl. iene (mlat. valeriana). Bot. O plantă erbacee a căreĭ rădăcină e antispazmodică și febrifugă (valeriana officinalis). Ĭa [!] are un miros particular și cam neplăcut care place pisicilor, ĭar țărancele o poartă la brîŭ crezînd că aduce noroc în amor. – Pop. năvalnic și odoleană. V. fetică. adjectiv valeriană

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului năvalnic

năvalnic   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular năvalnic năvalnicul năvalnică năvalnica
plural năvalnici năvalnicii năvalnice năvalnicele
genitiv-dativ singular năvalnic năvalnicului năvalnice năvalnicei
plural năvalnici năvalnicilor năvalnice năvalnicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z