năsturei definitie

năsturel, năsturei s. m. bărbat scund și grăsuț. substantiv masculinnăsturel

năsturél s. m., pl. năsturéi, art. năsturéii substantiv masculinnăsturel

brâncuță f. Tr. plantă numită obișnuit năsturel. [Alterațiune populară din germ. Brunnenkresse]. substantiv masculinbrâncuță

năsturel m. mică plantă întrebuințată ca salată și în medicină (Nasturtium). [Fructele plantei sunt cilindrice aducând cu un nasture]. substantiv masculinnăsturel

NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium ojficinale).Nasture + suf -el. substantiv masculinnăsturel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinăsturei

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z