reduceri si promotii 2018
Definitie năstav - ce inseamna năstav - Dex Online

năstav definitie

năstáv (năstávuri), s. n.1. Întemeiere. – 2. Impuls, inspirație. Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723). Sec. XVIII. – Der. năstăvi, vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din sl. nastaviti; năstavnic, s. m. (șef, director), sec. XVII, înv.; năstăvitor, s. m. (conducător, șef), înv. substantiv neutru năstav

NĂSTÁV, năstavuri, s. n. (Înv.) 1. Îndemn, imbold. 2. Aptitudine, talent. – Slav (v. sl. nastavŭ „îndrumare”). substantiv neutru năstav

năstáv n., pl. urĭ (vsl. nastavŭ, instituțiune, direcțiune. V. postav). Est. Rar azĭ. Îndemn, îmboldire, poruncă (misiune) divină saŭ inspirațiune: vai mĭe, năstav de sus! (Beld. 968, Let. 3,359 și Con. 263 și 275). Noroc, șansă: dă-ĭ, Doamne, năstav bun! Boală grea: l-a păcălit năstavu. Munt. Durerile nașteriĭ: a apucat-o a apucat-o năstavu. substantiv neutru năstav

năstav n. Mold. inspirațiune divină. [Slav. NASTAVŬ, instituțiune]. substantiv neutru năstav

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului năstav

năstav   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular năstav năstavul
plural năstavuri năstavurile
genitiv-dativ singular năstav năstavului
plural năstavuri năstavurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z