năprasnic definitie

năprásnic, -ă adj. (vsl. naprasĭnŭ și suf. -nic. V. năprasnă). Subit, neașteptat: moarte năprasnică. Cumplit, grozav, formidabil: un tun năprasnic. Frică năprasnică, panică. S.m. și f. Închegătoare (plantă). Luminoasă (plantă). Adv. Subit și formidabil: a ataca năprasnic. adjectiv năprasnic

năprásnic1 (nă-pras-) adj. m., pl. năprásnici; f. năprásnică, pl. năprásnice adjectiv năprasnic

năprásnic2 (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici adjectiv năprasnic

NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ. adjectiv năprasnic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului năprasnic

năprasnic   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular năprasnic năprasnicul năprasnică năprasnica
plural năprasnici năprasnicii năprasnice năprasnicele
genitiv-dativ singular năprasnic năprasnicului năprasnice năprasnicei
plural năprasnici năprasnicilor năprasnice năprasnicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z