năboi definitie

năbóĭ n., pl. oaĭe (rus. nabóĭ, ceĭa ce izbește, pol. naboj, încărcătură, cartuș. V. războĭ). Ruperea ghețeĭ, revărsarea apelor, inundare. V. undă, zăpor. substantiv neutru năboĭ

năbói1 (înv., reg.) s. n., pl. năbóiuri substantiv neutru năboi

năboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 năboiáscă substantiv neutru năboi

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j. substantiv neutru năboi

năboiu n. massă de ghiață. [Ceh NÁBOĬ, înfundătură, sarcină]. substantiv neutru năboiu

năboì v. Mold. a inunda: năboise apa în toate părțile CR. verb tranzitiv năboì

năboí (năboiésc, năboít), vb.1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. nabojsl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie). verb tranzitiv năboi

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi1. verb tranzitiv năboi

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1. verb tranzitiv năboi

năboĭésc și -uĭésc v. intr. (d. năboĭ). Năvălesc, năpădesc, inund, mă revars: apele năboĭseră (CL. 1922, 6, 613), năboĭrea apelor (Sov. 194). – În Munt. și -buĭesc. Vechĭ; i refl. „mă răped”. V. buĭecesc. verb tranzitiv năboĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului năboi

năboi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular năboi năboind
plural năboiește năboiești
genitiv-dativ singular năboire năboiesc
plural năboit năboiește
năboi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) năboi năboire năboit năboind singular plural
năboind năboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) năboiesc (să) năboiesc năboiam năboii năboisem
a II-a (tu) năboiești (să) năboiești năboiai năboiși năboiseși
a III-a (el, ea) năboiește (să) năboiai năboia năboi năboise
plural I (noi) năboim (să) năboim năboiam năboirăm năboiserăm
a II-a (voi) năboiți (să) năboiți năboiați năboirăți năboiserăți
a III-a (ei, ele) năboiesc (să) năboiască năboiau năboi năboiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z