mățár m. (d. maț). Lucrător la mățărie. Negustor de mațe pentru cîrnațĭ. substantiv masculinmățar
MĂȚÁR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). – Maț + suf. -ar. substantiv masculinmățar
mățar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mățar | mățarul |
plural | mățari | mățarii | |
genitiv-dativ | singular | mățar | mățarului |
plural | mățari | mățarilor |