MĂZĂLUÍRE s. f. v. măzălui. [DAR] substantiv femininmăzăluire
măzăluire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | măzăluire | măzăluirea |
plural | măzăluiri | măzăluirile | |
genitiv-dativ | singular | măzăluiri | măzăluirii |
plural | măzăluiri | măzăluirilor |