măscuroáĭe f., pl. tot așa (d. mascur). Suc. Scroafă. substantiv femininmăscuroaĭe
măscuroaie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | măscuroaie | măscuroaia |
plural | măscuroaie | măscuroaiele | |
genitiv-dativ | singular | măscuroaie | măscuroaiei |
plural | măscuroaie | măscuroaielor |