mărșăluitór (-lu-i-) s. m., pl. mărșăluitóri substantiv masculin și femininmărșăluitor
MĂRȘĂLUITÓR, mărșăluitori, s. m. Atlet specializat în proba sportivă de marș. [Pr.: -lu-i-] – Mărșălui + suf. -tor. substantiv masculin și femininmărșăluitor
mărșăluitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | mărșăluitor | mărșăluitorul | mărșăluitoare | mărșăluitoarea |
plural | mărșăluitori | mărșăluitorii | mărșăluitoare | mărșăluitoarele | |
genitiv-dativ | singular | mărșăluitor | mărșăluitorului | mărșăluitoare | mărșăluitoarei |
plural | mărșăluitori | mărșăluitorilor | mărșăluitoare | mărșăluitoarelor |