măreț definitie

credit rapid online ifn

măréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. mare și suf. ). Strălucit, magnific, impunător: armată măreață. Strălucit, glorios: mărețele războaĭe ale luĭ Ștefan cel Mare. Rar. Mîndru, trufaș: om măreț. Adv. În mod măreț: armata se desfășura măreț. adjectivmăreț

măréț adj. m., pl. măréți; f. măreáță, pl. măréțe adjectivmăreț

credit rapid online ifn

măreț a. 1. care are ceva mare în sine: oraș măreț; 2. fig. foarte frumos: priveliște măreață; 3. care se crede mare. adjectivmăreț

MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (Înv. și reg.) Mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios. – Mări1 + suf. -eț. adjectivmăreț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimăreț

măreț   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măreț mărețul măreață măreața
plural măreți măreții mărețe mărețele
genitiv-dativ singular măreț mărețului mărețe măreței
plural măreți măreților mărețe mărețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z