măguleálă f., pl. elĭ. Măgulire. Vorbă măgulitoare. substantiv femininmăguleală
măguleală f. vorbă amăgitoare: a început a-l lua cu măgulele CR. substantiv femininmăguleală
MĂGULEÁLĂ, măguleli, s. f. Faptul de a măguli; vorbă sau gest de măgulire; lingușeală; amăgeală. – Măguli + suf. -eală. substantiv femininmăguleală
măguleală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | măguleală | măguleala |
plural | măguleli | măgulelile | |
genitiv-dativ | singular | măguleli | măgulelii |
plural | măguleli | măgulelilor |