mogî́ndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin [!] întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie [!]. substantiv femininmogîndă
măguĭáță, V. mogîldeață. substantiv femininmăguĭață
măguiață | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | măguiață | măguiața |
plural | măguiețe | măguiețele | |
genitiv-dativ | singular | măguiețe | măguieței |
plural | măguiețe | măguiețelor |