măcĭulíe f. (din măcĭucă și gămălie). Bulb, gămălie: măcĭulia unuĭ bold (ac), măcĭulie de mac, de ceapă (cápsula cu semințe), de usturoĭ. – În est și căcĭulie (după căcĭulă). substantiv femininmăcĭulie
măciulíe s. f., art. măciulía, g.-d. art. măciulíei; pl. măciulíi, art. măciulíile substantiv femininmăciulie
măciulie f. capăt mai gros și rotund: măciulia șelei. [Compromis din măciucă și măgălie]. substantiv femininmăciulie
MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et. nec. substantiv femininmăciulie
măciulie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | măciulie | măciulia |
plural | măciulii | măciuliile | |
genitiv-dativ | singular | măciulii | măciuliei |
plural | măciulii | măciuliilor |