măceáșă, V. măcieșă. substantiv femininmăceașă
măciéșă f., pl. e. Est. Fruct de măcieș. – În vest măceașă, pl. eșe. În Vs. mecieșă. substantiv femininmăcieșă
măceáșă s. f., art. măceáșa, g.-d. art. măcéșei; pl. măcéșe substantiv femininmăceașă
MĂCEÁȘĂ, măceșe, s. f. Fructul măceșului, de formă lunguiață sau ovală, de culoare roșie, cu coaja tare, acrișor la gust. – Din măceș. substantiv femininmăceașă
măceașă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | măceașă | măceașa |
plural | măceșe | măceșele | |
genitiv-dativ | singular | măceșe | măceșei |
plural | măceșe | măceșelor |