MÂȘCÂÍRE, mâșcâiri, s. f. v. MÂȘCÂI. – [DLRM] substantiv femininmâșcâire
mâșcâire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mâșcâire | mâșcâirea |
plural | mâșcâiri | mâșcâirile | |
genitiv-dativ | singular | mâșcâiri | mâșcâirii |
plural | mâșcâiri | mâșcâirilor |