mârzac definitie

mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s. f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv. substantiv masculinmîrzac

1) mîrzác m. (turc. mirza, tăt. mirzak, d. pers. emir-zade, fiŭ de emir). Vechĭ. Nobil (șef) tătăresc. substantiv masculinmîrzac

2) mîrzác, -ă adj. (sîrb. mrzak, uricĭos). Ban. Lînced. substantiv masculinmîrzac

mârzác s. m., pl. mârzáci substantiv masculinmârzac

mârzac m. căpetenie tătărească: un mârzac a sosit dela Bugeac4 POP. [Tatar MIRZAK = MIRZA, titlul familiilor nobile tătărești din Crimeia]. substantiv masculinmârzac

MÂRZÁC, mârzaci, s. m. (În Evul Mediu) Nobil tătar care de obicei conducea o ceată ostășească. – Din tăt. mïrza. substantiv masculinmârzac