mîrced (-dă), adj. – Veștejit, ofilit. Lat. marcidus (Pușcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca efect al unei false analogii cu mîlc, mîrc. – Der. mîrcav, adj. (Trans., moale; epuizat), cu schimb de suf.; mîrcezi, vb. (a se veșteji); mîrcaviță (var. mîlcaviță, mălcaviță), s. f. (Banat, Olt., reumatism); mălcoz, s. n. (Trans., o anumită boală a turmei). – Cf. vîlced. adjectivmîrced
mî́rced și mî́lced, -ă adj. (cp. cu lat. márcidus, veșted, și rom. vilced și cofleșesc. V. Wld. la fraceo și Bern. la morky). Rar. Vîlced, cam ud: lemne mîlcede. Veșted. Lînced. Leneș, puturos. – Și mérced. La Del. mî́rcav (de orig. sl.). V. nemerced. adjectivmîrced
mấrced (reg.) adj. m., pl. mấrcezi; f. mấrcedă, pl. mấrcede adjectivmârced
mârced a 1. veșted: flori mârcede; 2. putred; 3. fig. moleșit, stors de puteri. [Lat. MARCIDUS]. adjectivmârced
MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus. adjectivmârced
mârced | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | mârced | mârcedul | mârcedă | mârceda |
plural | mârcezi | mârcezii | mârcede | mârcedele | |
genitiv-dativ | singular | mârced | mârcedului | mârcede | mârcedei |
plural | mârcezi | mârcezilor | mârcede | mârcedelor |