mâncărici definitie

credit rapid online ifn

mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele substantiv femininmâncărică

mâncărică f. l. fam. un fel de bucate de carne cu legume; 2. mâncare. substantiv femininmâncărică

credit rapid online ifn

mâncăríci (fam.) s. n. substantiv neutrumâncărici

MÂNCĂRÍCI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici. substantiv neutrumâncărici

a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul substantiv neutruaaveaviermi

a avea limbrici / mâncărici expr. a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul substantiv neutruaavealimbrici

a avea mâncărici la limbă expr. a fi foarte vorbăreț; a fi indiscret substantiv neutruaaveamâncăricilalimbă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimâncărici

mâncărici   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâncărici mâncăriciul
plural
genitiv-dativ singular mâncărici mâncăriciului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z