mușavereá f., pl. ele (turc. [d. ar.] müșavere). Vechĭ. Discusiune [!]. substantiv femininmușaverea
mușaverea | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mușaverea | mușavereaua |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | mușaverele | mușaverelei |
plural | — | — |