reduceri si promotii 2018
Definitie mutare - ce inseamna mutare - Dex Online

mutare definitie

mutáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te muta. Locu unde pășunează berbeciĭ (Suc.). substantiv feminin mutare

mutáre s. f., g.-d. art. mutắrii; pl. mutắri substantiv feminin mutare

MUTÁRE, mutări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; mutat. 2. (Spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de șah. – V. muta. substantiv feminin mutare

mutațiúne f. (lat. mutátio, -ónis). Schimbare, modificare. Înlocuirea unuĭ soldat pintr´altu [!] într´un regiment (batalion ș. a.). Trecerea uneĭ averĭ de la un proprietar la altu (pin [!] moștenire saŭ alt-fel): taxă de mutațiune. – Și -áție și -áre. substantiv feminin mutațiune

2) mut, a v. tr. (lat. mutare, din *movitare, frecŭentativ d. mŏvére, a mișca; it. mutare, pv. cat. sp. pg. mudar, fr. muer. V. strămut, mobil, moțiune). Schimb: a-țĭ muta gîndu. Strămut, duc în alt loc: mut un pat în altă cameră. V. refl. Îmĭ schimb domiciliu: ce te tot muțĭ, ca Țiganu cu șatra? Iron. A muta cuĭva fălcile, a-l lovi în fălcĭ. verb tranzitiv mut

mutá (a ~) vb., ind. prez. 3 mútă verb tranzitiv muta

mutà v. 1. a schimba: își mută gândul PANN; 2. a (se) transporta dintr´un loc într’altul: a muta scaunele, s´a mutat dela noi. [Lat. MUTARE]. verb tranzitiv mutà

mutá (mutát,át), vb.1. A deplasa, a mișca din loc. – 2. A schimba casa de locuit. – 3. A schimba destinația, a primi numire în alt loc. – 4. (Refl.) A se întoarce, a schimba poziția. – Mr. mut, mutare, megl. mut, mutari. Lat. mūtāre (Pușcariu 1145; Candrea-Dens., 1192; REW 5785), cf. it. mutare, prov., cat., sp., port. mudar, fr. muer.Der. mutăcios, adj. (variabil, schimbător); mutat, s. n. (schimbare de domiciliu; înv., locuință, ședere); mutătoare, s. f. (împărăteasă, Byronia dioica); mutător, adj. (schimbător); strămuta, vb. (a transporta în alt loc, a schimba locul, a deplasa; a schimba; a transpune), cu pref. stră- (după Candrea, din lat. vulg. *extramūtāre, în loc de transmūtare); nestrămutat, adj. (neclintit). verb tranzitiv muta

muta, mut v. t. (intl.) a ucide, a omorî. verb tranzitiv muta

MUTÁ, mut, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu în altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, direcția. ◊ Expr. A-și muta gândul = a se răzgândi, a renunța. 4. (La jocul de șah) A efectua o mutare. – Lat. mutare. verb tranzitiv muta

a-i muta (cuiva) nasul din loc expr. (iron.) a răspândi un miros greu, a duhni, a puți. verb tranzitiv aimuta

*permút, a v. tr. (lat. permúto, -áre. M. mut). Mut un funcționar (transfer), o instituțiune dintr´un oraș într´altu: el a fost permutat, acest regiment e permutat în capitală. V. refl. Fac să fiŭ permutat: el s´a permutat. verb tranzitiv permut

mută-ți curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici! verb tranzitiv mutățicurul

a muta lemnele expr. a juca șah. verb tranzitiv amutalemnele

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mutare

mutare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mutare mutarea
plural mutări mutările
genitiv-dativ singular mutări mutării
plural mutări mutărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z