mustuitor definitie

credit rapid online ifn

mustitór și -uitór n., pl. oare. Băț ramificat cu care se zdrobesc struguriĭ ca să ĭasă mustu. V. brăĭ, fercheteŭ, ștircă. substantiv neutrumustitor

mustuitor, V, mustitor. substantiv neutrumustuitor

credit rapid online ifn

mustuitór (pop.) (-tu-i-) s. n., pl. mustuitoáre substantiv neutrumustuitor

mustuitor n. unealtă cu care se strivesc strugurii. substantiv neutrumustuitor

MUSTUITÓR, mustuitoare, s. n. (Pop.) Unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tor. substantiv neutrumustuitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimustuitor

mustuitor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mustuitor mustuitorul
plural mustuitoare mustuitoarele
genitiv-dativ singular mustuitor mustuitorului
plural mustuitoare mustuitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z