mustață definitie

a-i lua (cuiva) mustățile la tors expr. (er.) a practica cuniliția. substantiv femininailua

a-i râde (cuiva) mustața expr. a se bucura. substantiv femininairâde

mustáță (mustắți), s. f.1. Părul care crește la bărbați deasupra buzei superioare. – 2. Radicelă, radiculă. – 3. Țeapă, aristă. – 4. Vlăstar de plantă agățătoare. – Mr., megl. mustață. Lat. mustacea (Pușcariu 1141; Candrea-Dens., 1187; REW 5803a), din gr. μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), cf. bg. mustak (Domaschke 90), alb. mustakje, sb., cr. mustač, it. mostacchio, sp. mostacho.Der. mustăcios, adj. (cu mustață); mustăcioară, s. f. (mustață mică), pe care REW 5803 îl derivă de la un lat. mustaciolum; mustăci, vb. (a zîmbi; a da semne de nemulțumire); mustăceală, s. f. (probă de nemulțumire). – Din rom. provine bg. mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228). substantiv femininmustață

MUSTAȚĂ lipitoare, mustăfleoancă, opritor de muci. substantiv femininmustață

mustăți s. f. pl. (er.) păr pubian bogat la femei. substantiv femininmustăți

a i-o pune (cuiva) între mustăți expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. substantiv femininaiopune

mustáță s. f., g.-d. art. mustắții; pl. mustắți substantiv femininmustață

mustață f. 1. părul de pe buza superioară: i-au ieșit mustățile; 2. pl. fire lungi și subțiri la plante, în special țepile sau țepușele spicului de grâu. [Lat. MUSTACIA]. substantiv femininmustață

mustáță f., pl. ățĭ (lat. mŭstácia, d. vgr. dor. mýstax îld. býstax, și obișnuit mástax, mustață; it. mostácchio și mostáccio [de unde fr. moustache], sp. mostacho; ngr. [d. vgr.] mustáki, de unde alb. mustakie, bg. mustak). Păru care crește pe buza superioară la om saŭ animale (de ex., la pisicĭ). La insecte, antene. La peștĭ, firele care atîrnă în prejuru [!] guriĭ (de ex., la somn). La spice, firele care ĭese [!] din fie-care bob (de ex., la orz). Viță transplantată cu rădăcina. (Se uzitează și la pl.: mustață lungă saŭ mustățĭ lungĭ). A-țĭ rade o mustață, a-țĭ rade jumătate (partea stîngă orĭ dreapta) din mustățĭ. A-țĭ miji mustața, a începe să-țĭ crească, a se ivi. A rîde pe supt [!] mustață, a rîde ascunzîndu-țĭ rîsu pe supt mustață. – În est musteață, pl. ețĭ. substantiv femininmustață

MUSTÁȚĂ, mustăți, s. f. I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. ◊ Expr. (Fam.) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a râde (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. ♦ (La pl.) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. P. anal. 1. (La pl.) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (Pop.; la pl.) Mătasea porumbului. 3. (Pop.; la pl.) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței-de-vie etc. 4. (La pl.) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Var.: (pop.) mustéață s. f.] – Lat. *mustacea. substantiv femininmustață

la mustață expr. (pop.) 1. în ultimul moment. 2. în mod nesperat. substantiv femininlamustață

a trage la măsea / la mustață expr. a consuma băuturi alcoolice în exces, a fi bețiv. substantiv femininatragelamăsea

a duce la mustață expr. (pop.) a consuma multe băuturi alcoolice. substantiv femininaducelamustață

a râde pe sub mustață expr. a râde pe ascuns sau reținut. substantiv femininarâdepesubmustață

a zâmbi pe sub mustață (cuiva) expr. a zâmbi pe ascuns sau reținut. substantiv femininazâmbipesubmustață

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimustață

mustață   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mustață mustața
plural mustăți mustățile
genitiv-dativ singular mustăți mustății
plural mustăți mustăților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z