reduceri si promotii 2018
Definitie murmura - ce inseamna murmura - Dex Online
Alege sensul dorit: murmura - substantiv feminin murmura - verb tranzitiv

murmura definitie

1) *múrmur n., pl. e (lat. murmur, fr. murmure, it. mórmore [poet.] și -orio). Vîjîit de vînt, de valurĭ. Gălăgie, zgomot confuz (ca´ntr´un bîlcĭ). Protest înfundat (ca al uneĭ mulțimĭ nemulțămite [!]). – În sec. 19 (Munt.) și murmúră, f., pl. e (ngr. murmúra). substantiv feminin murmur

MÚRMURĂ s. f. v. murmur. substantiv feminin murmură

2) *múrmur, a v. intr. (lat. mŭrmuro, -áre; it. mormorare, fr. murmurer. E rudă pin [!] sunet cu a mormăi și a borborosi [!]). Fac un zgomot confuz și prelungit: vîntu murmură (saŭ: vîjîĭe, șuĭeră), izvoru murmură (saŭ: cĭuruĭe), valurile murmură (saŭ pleoscăĭesc); Fig. Protestez înfundat: poporu murmură contra tiranilor, a murmura pintre [!] dințĭ. – În sec 18 și murmurisesc (ngr. murmurízo, aor. -úrisa). V. cîrtesc. verb tranzitiv murmur

MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer]. verb tranzitiv murmura

MURMURÁ vb. I. tr., intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. II. intr. a susura. (< fr. murmurer) verb tranzitiv murmura

murmurá (múrmur, át), vb. – A susura. – Mr. murmuredz, murmurare. Fr. murmurer (în mr., probabil din it. mormorare). Pușcariu 1134 îl considera drept reprezentant direct din lat. murmurāre, cf. REW 5761; dar aparențele pledează în favoarea unei der. neologice, înclinînd spre alb. murmuroń (Philippide, II, 648), bg. mărmorjă.Der. murmui, vb. (a murmura) încrucișare între murmura și mormăi (Tiktin); murmurisi, vb. (a murmura), sec. XVIII, înv. din ngr. μουρμουρίζω; murmúr (var. múrmur, murmură), s. n. (susur), din fr. murmure (var. din it. mormore și ngr. μουρμοῦρα); murmurător, adj. (care murmură); murmuitor, adj. (care murmură); murmuială, s. f., ca mormăială. verb tranzitiv murmura

murmurá (a ~) vb., ind. prez. 3 múrmură verb tranzitiv murmura

murmurà v. 1. a scoate un murmur: izvorul murmură; 2. a face să s’auză murmure: poporul murmura în contra tiranilor. verb tranzitiv murmurà

MURMURÁ, múrmur, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit, monoton, șoptit. ♦ Intranz. A protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot ușor și continuu; a fremăta; a susura. – Din lat. murmurare, fr. murmurer. verb tranzitiv murmura

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului murmura

murmura   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) murmura murmurare murmurat murmurând singular plural
murmurând murmurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) murmur (să) murmur murmuram murmurai murmurasem
a II-a (tu) murmuri (să) murmuri murmurai murmurași murmuraseși
a III-a (el, ea) murmură (să) murmurai murmura murmură murmurase
plural I (noi) murmurăm (să) murmurăm murmuram murmurarăm murmuraserăm
a II-a (voi) murmurați (să) murmurați murmurați murmurarăți murmuraserăți
a III-a (ei, ele) murmură (să) murmure murmurau murmura murmuraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z