reduceri si promotii 2018
Definitie murmur - ce inseamna murmur - Dex Online
Alege sensul dorit: murmur - substantiv neutru murmur - verb tranzitiv

murmur definitie

MÚRMUR s.n. Șoaptă; susur, freamăt. [Cf. lat. murmur, fr. murmure]. substantiv neutru murmur

MÚRMUR s. n. șoaptă; susur, freamăt. (< lat. murmur, fr. murmure) substantiv neutru murmur

1) *múrmur n., pl. e (lat. murmur, fr. murmure, it. mórmore [poet.] și -orio). Vîjîit de vînt, de valurĭ. Gălăgie, zgomot confuz (ca´ntr´un bîlcĭ). Protest înfundat (ca al uneĭ mulțimĭ nemulțămite [!]). – În sec. 19 (Munt.) și murmúră, f., pl. e (ngr. murmúra). substantiv neutru murmur

múrmur s. n., pl. múrmure substantiv neutru murmur

murmur n. 1. sgomot surd și confuz al mai multor persoane cari vorbesc dintr´odată: un murmur de aprobare; 2. plângeri cauzate de nemulțumire; 3. sbârnăit de albine; 4. sgomotul apei ce curge, al vântului ce mișcă frunzele. substantiv neutru murmur

MÚRMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab și monoton articulate), de cuvinte rostite încet și neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ P. anal. Zgomot surd și continuu produs de un motor sau de o mașină în acțiune; zumzet, bâzâit. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri, a unei dezaprobări prin cuvinte rostite cu jumătate de glas; protest înfundat al unei mulțimi; cârteală, murmurare. 2. Zgomot ușor, prelung și monoton produs de o apă curgătoare, de frunzișul mișcat de vânt etc. – Din lat. murmur, fr. murmure. substantiv neutru murmur

2) *múrmur, a v. intr. (lat. mŭrmuro, -áre; it. mormorare, fr. murmurer. E rudă pin [!] sunet cu a mormăi și a borborosi [!]). Fac un zgomot confuz și prelungit: vîntu murmură (saŭ: vîjîĭe, șuĭeră), izvoru murmură (saŭ: cĭuruĭe), valurile murmură (saŭ pleoscăĭesc); Fig. Protestez înfundat: poporu murmură contra tiranilor, a murmura pintre [!] dințĭ. – În sec 18 și murmurisesc (ngr. murmurízo, aor. -úrisa). V. cîrtesc. verb tranzitiv murmur

MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer]. verb tranzitiv murmura

MURMURÁ vb. I. tr., intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. II. intr. a susura. (< fr. murmurer) verb tranzitiv murmura

murmurá (a ~) vb., ind. prez. 3 múrmură verb tranzitiv murmura

murmurà v. 1. a scoate un murmur: izvorul murmură; 2. a face să s’auză murmure: poporul murmura în contra tiranilor. verb tranzitiv murmurà

murmurá (múrmur, át), vb. – A susura. – Mr. murmuredz, murmurare. Fr. murmurer (în mr., probabil din it. mormorare). Pușcariu 1134 îl considera drept reprezentant direct din lat. murmurāre, cf. REW 5761; dar aparențele pledează în favoarea unei der. neologice, înclinînd spre alb. murmuroń (Philippide, II, 648), bg. mărmorjă.Der. murmui, vb. (a murmura) încrucișare între murmura și mormăi (Tiktin); murmurisi, vb. (a murmura), sec. XVIII, înv. din ngr. μουρμουρίζω; murmúr (var. múrmur, murmură), s. n. (susur), din fr. murmure (var. din it. mormore și ngr. μουρμοῦρα); murmurător, adj. (care murmură); murmuitor, adj. (care murmură); murmuială, s. f., ca mormăială. verb tranzitiv murmura

MURMURÁ, múrmur, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit, monoton, șoptit. ♦ Intranz. A protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot ușor și continuu; a fremăta; a susura. – Din lat. murmurare, fr. murmurer. verb tranzitiv murmura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului murmur

murmur   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular murmur murmurul
plural murmure murmurele
genitiv-dativ singular murmur murmurului
plural murmure murmurelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z