muritor definitie

muritór, -oáre adj. Care moare, mortal, supus morțiĭ: oameniĭ îs muritorĭ. Fig. Trecător, nu etern: faptele bune nu-s muritoare. Subst. Poet. Om, femeĭe: ce muritor fericit! adjectivmuritor

muritór adj. m., s. m., pl. muritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. muri­toáre adjectivmuritor

muritor a. supus morții: toți oamenii sunt muritori. ║ m. om, femeie: ce muritor fericit ! adjectivmuritor

MURITÓR, -OÁRE, muritori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care nu trăiește veșnic, care este în mod inevitabil supus morții. ◊ Expr. Muritor de foame = foarte sărac. 2. S. m. și f. Om (considerat ca ființă trecătoare); pământean. – Muri + suf. -tor. adjectivmuritor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimuritor

muritor  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular muritor muritorul muritoare muritoarea
plural muritori muritorii muritoare muritoarele
genitiv-dativ singular muritor muritorului muritoare muritoarei
plural muritori muritorilor muritoare muritoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z