murgit definitie

murgít, V. amurgit. substantiv neutrumurgit

murgít (înv., reg.) s. n. substantiv neutrumurgit

MURGÍT s. n. (Înv. și reg.) Amurg. – V. murgi¹. substantiv neutrumurgit

murgí¹ (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. murgéște, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 sg. să murgeáscă verbmurgi

murgí² (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgésc, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 să murgeáscă verbmurgi

murgì v. 1. a amurgi; 2. a apare din depărtare: alții la hotar murgesc BOL. verbmurgì

MURGÍ², murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg². verbmurgi

MURGÍ¹, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg¹. verbmurgi

murgéște, V. amurgește. verbmurgește

amurgéște, a -í v. intr. (d. amurg). Înserează, se' ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește. verbamurgește

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimurgit

murgit substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	murgit	murgitul
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	murgit	murgitului
genitiv-dativ	plural	—	—

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z