MUNTĂRÍȚĂ, muntărițe, s. f. (Reg.) Femeie care mulge vacile sau oile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din muntar + suf. -iță. substantiv femininmuntăriță
muntăriță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | muntăriță | muntărița |
plural | muntărițe | muntărițele | |
genitiv-dativ | singular | muntărițe | muntăriței |
plural | muntărițe | muntărițelor |