munificént (livr.) adj. m., pl. munificénți; f. munificéntă, pl. munificénte adjectiv munificent
MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. munificent. adjectiv munificent
| munificent adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | munificent | munificentul | munificentă | munificenta |
| plural | munificenți | munificenții | munificente | munificentele | |
| genitiv-dativ | singular | munificent | munificentului | munificente | munificentei |
| plural | munificenți | munificenților | munificente | munificentelor | |