municipiu definitie

MUNICÍPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, având o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe]. substantiv neutrumunicipiu

MUNICÍPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium) substantiv neutrumunicipiu

*municípiŭ n. (lat. municipium, municipiŭ, d. munus, sarcină, obligațiune, dar, și capere, a lua. V. principiŭ). La Romani, oraș supus autoritățiĭ Romeĭ și care participa la drepturile cetățeneștĭ, dar se guverna singur. substantiv neutrumunicipiŭ

municípiu [piu pron. piu] s. n., art. municípiul; pl. municípii, art. municípiile (-pi-i-) substantiv neutrumunicipiu

municipiu n. nume dat de Romani orașelor din Italia supuse dominațiunii lor particulare. substantiv neutrumunicipiu

MUNICÍPIU, municipii, s. n. 1. Oraș mare, având un rol economic, social, politic și cultural însemnat; p. ext. administrația unui astfel de oraș; municipalitate. 2. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie în treburile interne. – Din lat. municipium. substantiv neutrumunicipiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimunicipiu

municipiu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular municipiu municipiul
plural municipii municipiile
genitiv-dativ singular municipiu municipiului
plural municipii municipiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z