Alege sensul dorit: muncel -substantiv neutru muncel -temporar

muncel definitie

credit rapid online ifn

muncél (-éi), s. m. – Colină, înălțime, mușuroi. Lat. monticellus (Pușcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui mușcel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puțin clară (poate prin încrucișare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moțcel; după Tiktin, din *munțicel). substantiv neutrumuncel

muncél n., pl. e (lat. monticĕllus, it. monticello, fr. monceau, sp. montecillo). Est. Munte mic, deal mare. – În vest mușcel (din *munțicel ?). substantiv neutrumuncel

credit rapid online ifn

muncél, muncele, s.n. – Munte sau deal mic. Muncei, munte (Botiza); Muncelu, deal (Breb) și munte (Săcel); Muncelu Mare și Muncelu Mic (Ieud). – Lat. monticcellus. substantiv neutrumuncel

muncél s. n., pl. muncéle substantiv neutrumuncel

muncel n. colină: luna a apus după muncel EM. [Lat. MONTICELLUS]. substantiv neutrumuncel

MUNCÉL, muncele, s. n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Lat. monticellus. substantiv neutrumuncel

Muncel n. pisc de munte în jud. Suceava. temporarmuncel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimuncel

muncel  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Muncel
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z