multiplicare definitie

credit rapid online ifn

MULTIPLICÁRE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [< multiplica]. substantiv femininmultiplicare

multiplicáre (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicắrii; pl. multiplicắri substantiv femininmultiplicare

credit rapid online ifn

MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica. substantiv femininmultiplicare

*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre. substantiv femininmultiplicațiune

*multíplic, a v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc. verb tranzitivmultiplic

MULTIPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multíplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier]. verb tranzitivmultiplica

MULTIPLICÁ vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier) verb tranzitivmultiplica

multiplicá (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 multíplică verb tranzitivmultiplica

multiplicà v. a înmulți. verb tranzitivmultiplicà

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier. verb tranzitivmultiplica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimultiplicare

multiplicare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular multiplicare multiplicarea
plural multiplicări multiplicările
genitiv-dativ singular multiplicări multiplicării
plural multiplicări multiplicărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z