multiplica definitie

*multíplic, a v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc. verb tranzitiv multiplic

MULTIPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multíplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier]. verb tranzitiv multiplica

MULTIPLICÁ vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier) verb tranzitiv multiplica

multiplicá (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 multíplică verb tranzitiv multiplica

multiplicà v. a înmulți. verb tranzitiv multiplicà

MULTIPLICÁ, multíplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier. verb tranzitiv multiplica

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului multiplica

multiplica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) multiplica multiplicare multiplicat multiplicând singular plural
multiplicând multiplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) multiplic (să) multiplic multiplicam multiplicai multiplicasem
a II-a (tu) multiplici (să) multiplici multiplicai multiplicași multiplicaseși
a III-a (el, ea) multiplică (să) multiplicai multiplica multiplică multiplicase
plural I (noi) multiplicăm (să) multiplicăm multiplicam multiplicarăm multiplicaserăm
a II-a (voi) multiplicați (să) multiplicați multiplicați multiplicarăți multiplicaserăți
a III-a (ei, ele) multiplică (să) multiplice multiplicau multiplica multiplicaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z