múlca, múlcu, și mulcomésc, V. mîlcom, mîlcomesc. verb tranzitivmulca
MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom. verb tranzitivmolcomi
MULCOMÍ vb. IV v. molcomi. verb tranzitivmulcomi
mîlcomésc v. tr. (d. mîlcom). Vechĭ. Liniștesc. V. intr. Tac molcom. V. refl. Mă liniștesc. Azĭ. Nord. Molcomesc și mulcomesc, liniștesc, fac să tacă. verb tranzitivmîlcomesc
mulcomire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mulcomire | mulcomirea |
plural | mulcomiri | mulcomirile | |
genitiv-dativ | singular | mulcomiri | mulcomirii |
plural | mulcomiri | mulcomirilor |