mulatru definitie

MULÁTRU, -Ă s.m. și f. Născut dintr-un bărbat alb și o femeie neagră sau dintr-un bărbat negru și o femeie albă. [< fr. mulâtre, cf. sp. mulato < mulo – catâr]. substantiv masculin și femininmulatru

MULÁTRU, -Ă s. m. f. individ născut dintr-un părinte de rasă albă și unul de rasă neagră. (< fr. mulâtre) substantiv masculin și femininmulatru

mulatru, mulatri s. m. (deț.) țigan, rrom. substantiv masculin și femininmulatru

*mulátru, -ă s. și adj. (fr. mulâtre, d. sp. mulato [care vine d. mulo, lat. mûlus, catîr]). Corcit, născut dintr´un alb și o neagră saŭ dintr´un negru și o albă. V. metis. substantiv masculin și femininmulatru

!mulátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. mulátri; adj. f., s. f. mulátră, pl. mulátre substantiv masculin și femininmulatru

mulatru m. născut dintr´o negresă și un bărbat alb sau vice-versa. substantiv masculin și femininmulatru

MULÁTRU, -Ă, mulatri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută dintr-un bărbat alb și o negresă sau dintr-o femeie albă și un negru. 2. Adj. Care ține de mulatri (1), privitor la mulatri. – Din fr. mulâtre. substantiv masculin și femininmulatru