mulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulțumésc, imperf. 3 sg. mulțumeá; conj. prez. 3 să mulțumeáscă verb tranzitiv mulțumi
mulțumì v. 1. a aduce mulțumiri, a-și arăta recunoștința (pentru o binefacere, un serviciu sau dar): vă mulțumesc; 2. a refuza cu politeță: mulțumesc, n’am nevoie; 3. a răsplăti: am să te mulțumesc; 4. a satisface: școlarul să mulțumească pe profesor; 5. a fi mulțumit: se mulțumește cu puțin. [Și mulțămì din mulțam, mulțumesc = (la) mulți ani ! formulă de urare devenită expresiunea recunoștinței]. verb tranzitiv mulțumì
MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV. 1. Intranz. A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lăsa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [Prez. ind. și: (reg.) mulțám. – Var.: (reg.) mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani! verb tranzitiv mulțumi
mulțămésc (est) și mulțumésc (vest) v. intr. (din *mulțănesc, d. mulțĭ anĭ, adică urez cuĭva să trăĭască mulțĭ anĭ). Îmĭ arăt pin [!] vorbe recunoștința p. o îndatorire, o binefacere, un dar: ĭ-a mulțămit că l-a scăpat de primejdie. V. tr. Răsplătesc, recompensez: boĭeru l-a mulțămit c´un galben. Satisfac, las mulțămit: acest răspuns l-a mulțămit. V. refl. Îs mulțămit, nu pretind maĭ mult: țăranu Român se mulțămește cu puțin. Foarte mulțămesc! expresiune de mulțămire de multe orĭ ironică și de refuz. – Vechĭ și -imesc. Azĭ în Trans. și mulțám1, mulțămesc! verb tranzitiv mulțămesc
mulțumi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) mulțumi | mulțumire | mulțumit | mulțumind | singular | plural | ||
mulțumind | mulțumiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | mulțumesc | (să) mulțumesc | mulțumeam | mulțumii | mulțumisem | |
a II-a (tu) | mulțumești | (să) mulțumești | mulțumeai | mulțumiși | mulțumiseși | ||
a III-a (el, ea) | mulțumește | (să) mulțumeai | mulțumea | mulțumi | mulțumise | ||
plural | I (noi) | mulțumim | (să) mulțumim | mulțumeam | mulțumirăm | mulțumiserăm | |
a II-a (voi) | mulțumiți | (să) mulțumiți | mulțumeați | mulțumirăți | mulțumiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | mulțumesc | (să) mulțumească | mulțumeau | mulțumiră | mulțumiseră |