muiére (muiéri), s. f. – 1. Femeie măritată. – 2. Femeie, soție. – Mr. mul’are, megl. mul’ari, istr. mulere. Lat. mŭlier (Densusianu, Hlr., 66; Pușcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it. mogliera (v. lomb. muier, logud. muglèri), v. fr. moillier, prov., port. molher, cat. muller, sp. mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De uz comun, are o nuanță depreciativă în limba literară. Der. muieratic, adj. (muieresc, feminin; afemeiat, desfrînat); muiercană, s. f. (femeie chipeșă); muiercea, s. m. (poreclă pentru bărbații muieratici); muierelnic, adj. (înv., muieresc); muieresc, adj. (femeie); muierește, adv. (femeiește); muieret, s. n. (adunare de femei); muieri, vb. refl. (a fi în societatea femeilor, a se efemina); muierie, s. f. (înv., menstruație, period); muieros, adj. (înv., afemeiat); muierotcă, s. f. (Banat, bărbat dominat de nevastă); muierușcă, s. f. (femeiușcă, mai ales la păsări; dozator la războiul de țesut). substantiv femininmuiere
1) muĭére f. (lat. mulier, -iéris, îld. ieris, femeĭe măritată; it. moglie și rar mogliéra, nevastă; sard. muzere, pv. pg. molher, vfr. moilier, cat. muller, sp. mujer). Vechĭ. Azĭ pop. [saŭ iron. despre o femeĭe răutăcĭoasă). Femeĭe. Nevastă. substantiv femininmuĭere
2) muĭére f. Acțiunea de a muĭa. substantiv femininmuĭere
muiére s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri substantiv femininmuiere
muiere f. femeie măritată (cu o nuanță optimistă în Muntenia, cu una peiorativă în Moldova): te însoară și-ți iea muiere PANN. [Lat. MULIEREM]. substantiv femininmuiere
MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris. substantiv femininmuiere
MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat1. – V. muia. substantiv femininmuiere
!muierí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muieréște, imperf. 3 sg. se muiereá; conj. prez. 3 să se muiereáscă verbmuieri
MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1. verbmuieri
muieri verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)muieri | muierire | muierit | muierind | singular | plural | ||
muierind | muieriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | muieresc | (să)muieresc | muieream | muierii | muierisem | |
a II-a (tu) | muierești | (să)muierești | muiereai | muieriși | muieriseși | ||
a III-a (el, ea) | muierește | (să)muiereai | muierea | muieri | muierise | ||
plural | I (noi) | muierim | (să)muierim | muieream | muierirăm | muieriserăm | |
a II-a (voi) | muieriți | (să)muieriți | muiereați | muierirăți | muieriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | muieresc | (să)muierească | muiereau | muieriră | muieriseră |