muhafíz (muhafízi), s. m. – Comandant de fortăreață sau de închisoare. Tc. (arab.) muhafiz „gardă” (Șeineanu, III, 84). Sec. XVIII, înv. substantiv masculinmuhafiz
muhafíz m. (turc. ar. muhafiz). Vechĭ. Rar. Comandant de cetate turcească. substantiv masculinmuhafiz
muhafíz (înv.) s. m., pl. muhafízi substantiv masculinmuhafiz
MUHAFÍZ, muhafizi, s. m. (Înv.) Comandant militar turc al unei cetăți. – Din tc. muhafiz. substantiv masculinmuhafiz
muhafiz substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | muhafiz | muhafizul |
plural | muhafizi | muhafizii | |
genitiv-dativ | singular | muhafiz | muhafizului |
plural | muhafizi | muhafizilor |