MUGURÁ vb. I v. muguri. substantiv feminin mugura
MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur. substantiv feminin muguri
MUGURÁ vb. I v. muguri. verb mugura
MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur. verb muguri
| mugurare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | mugurare | mugurarea |
| plural | mugurări | mugurările | |
| genitiv-dativ | singular | mugurări | mugurării |
| plural | mugurări | mugurărilor | |