muget definitie

credit rapid online ifn

múget n., pl. e (d. lat. mûgitus, cu accentu schimbat după geamăt, urlet). Strigăt de boŭ saŭ de leŭ. Fig. Geamăt, răcnet: muget de furie. Vîjîit, pleoscăit: mugetu vîntuluĭ, al valurilor. substantiv neutrumuget

múget s. n., pl. múgete substantiv neutrumuget

credit rapid online ifn

muget n. strigătul boului, taurului; fig. mugetul viscolului. [Lat. MUGITUS]. substantiv neutrumuget

MÚGET, mugete, s. n. I. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; răget. II. P. anal. 1. Strigăt puternic, sfâșietor al omului; urlet, răcnet. 2. Șuierat puternic produs de unele mașini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vânt, de furtună, de ape etc.; vuiet, vâjâit. – Mugi + suf. -et. substantiv neutrumuget

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimuget

muget  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular muget mugetul
plural mugete mugetele
genitiv-dativ singular muget mugetului
plural mugete mugetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z