MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ. Muffe]. substantiv femininmufă
MÚFĂ s. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ. Muffe) substantiv femininmufă
múfă s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe substantiv femininmufă
MÚFĂ, mufe, s. f. (Tehn.) 1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din germ. Muffe. substantiv femininmufă
mufă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mufă | mufa |
plural | mufe | mufele | |
genitiv-dativ | singular | mufe | mufei |
plural | mufe | mufelor |