muftiu definitie

credit rapid online ifn

muftíu (muftíi), s. m. – Șef religios al unei comunități musulmane. – Mr. mufti. Tc. (arab.) mŭfti (Eguilaz 455; Șeineanu, III, 83; Lokotsch 1493), cf. ngr. μουφτή, bg. mjuftija. substantiv masculinmuftiu

muftíŭ m. (turc. ar. mufti). Prelat musulman. (Marele muftiŭ se numește șeic-ul-islam). – Vechĭ și muhtiŭ. substantiv masculinmuftiŭ

credit rapid online ifn

muftíu s. m., art. muftíul; pl. muftíi, art. muftíii (-ti-ii) substantiv masculinmuftiu

muftiu m. interpretul legii, cea mai înaltă autoritate religioasă la Mahomedani, numit și Șeik-ul-Islam sau Capul adevăratei religiuni, reprezentantul religios al Profetului: Vizirul și Muftiul, topuzul și Coranul AL. [Turc. MUFTI]. substantiv masculinmuftiu

MUFTÍU, muftii, s. m. Căpetenie religioasă a unei comunități musulmane având competența de a da sfaturi în probleme de respectare a cultului islamic. ◊ Marele muftiu = conducătorul cultului islamic dintr-o țară, având și atribuții judecătorești. – Din tc. müftí. substantiv masculinmuftiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimuftiu

muftiu  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular muftiu muftiul
plural muftii muftiii
genitiv-dativ singular muftiu muftiului
plural muftii muftiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z