mucos definitie

MUCÓS, -OÁSĂ adj. 1. care prezintă caracterele mucusului. 2. care secretă mucus. (< fr. muqueux) adjectivmucos

mucos, -oasă, mucoși, -oase s. m., s. f. (peior.) copil / tânăr / obraznic, prost crescut adjectivmucos

mucós, -oásă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso, pg. moncoso. V. muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ: membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios: tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă: mucoasa stomahuluĭ [!]. adjectivmucos

mucós adj. m., s. m. pl. mucóși; adj. f., s. f. mucoásă, pl. mucoáse adjectivmucos

mucos a. 1. plin de muci: copil mucos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumânare EM.; 3. fig. tânăr pretențios. [Lat. MUCOSUS]. adjectivmucos

mucos a. Med. ce are sau produce mucozitate; membrane mucoase, cari tapițează unele cavități ale corpului. adjectivmucos

MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os. adjectivmucos

pituitós, -oásă adj. (lat. pituitosus). De natura pituiteĭ: substanță pituitoasă. Care abundă în pituită: temperament pituitos. – Sin. cu mucos. adjectivpituitos

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimucos

mucos  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mucos mucosul mucoa mucoasa
plural mucoși mucoșii mucoase mucoasele
genitiv-dativ singular mucos mucosului mucoase mucoasei
plural mucoși mucoșilor mucoase mucoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z