Alege sensul dorit: muci -invariabil muci -substantiv masculin

muci definitie

MUCI-/MUCO- elem. „mucus, mucozitate, mucină”. (< fr. muci-, muco-, cf. lat. mucus) invariabilmuci

muci s. m. pl. (er., obs.) spermă. invariabilmuci

a șterge mucii cuiva expr. (sport – în box) a lovi adversarul la nas. invariabilaștergemuciicuiva

muc m. uzitat numaĭ la pl. (lat. mucus și mŭccus, muc, vgr. myktér, nară; it. móccolo, muc, pv. moc, vfr. moche, cat. moch, sp. moco, pg. monco). Substanță cleĭoasă care se scurge din nas. S. n., pl. urĭ. Acea parte a fitiluluĭ care arde. Rest de lumînare. Economie de mucurĭ de lumînărĭ, economie la lucrurĭ fără valoare. substantiv masculinmuc

muc1 (secreție nazală) s. m., pl. muci substantiv masculinmuc

muc2 (rest de țigară/lumânare) s. n., pl. múcuri substantiv masculinmuc

muc m. (pl. muci) 1. unsoare cleioasă ce iese din nas: a-și șterge mucii; 2. pl. boală la cai: răpciugă. ║ n. (pl. mucuri), 1. partea feștilei ce arde: muc de lumânare; 2. bucățică rămasă dintr´o lumânare arsă. [Lat. MUCUS]. substantiv masculinmuc

MUC, (I) mucuri, s. n., (II) muci, s. m. I. S. n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată. II. S. m. (Mai ales la pl.) Secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din pl. muci (< lat. mucci). substantiv masculinmuc

muci s. m. pl. (er., obs.) spermă. substantiv masculinmuci

a-i da bice / muci expr. a lua viteză, a grăbi pasul; a accelera desfășurarea unei acțiuni. substantiv masculinaidabice

muc și sfârc expr. excelent, de cea mai bună calitate. substantiv masculinmucșisfârc

a avea bășini / muci în cap expr. (adol., vulg.) 1. a avea idei ciudate / extravagante. 2. a fi extrem de încrezut. substantiv masculinaaveabășini

a se face muci expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate. substantiv masculinasefacemuci

MUC DE ȚIGARĂ aboneu, halbă, locotenent, locotenent-colonel, sergent. substantiv masculinmucdețigară

a-i pica mucii (undeva / la cineva) expr. (vulg.) a merge foarte des undeva / la cineva, a frecventa asiduu un loc sau o persoană. substantiv masculinaipicamucii

opritor de muci expr. (glum.) mustață. substantiv masculinopritordemuci

a da cu mucii-n fasole expr. (vulg.) a face o gafă. substantiv masculinadacumuciinfasole

a se băga ca rața-n muci expr. (adol. vulg.) v. a se băga ca musca-n curul calului. substantiv masculinasebăgacarațanmuci

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba. substantiv masculinadacumuciidefaianță

a-i pica mucii după cineva expr. (vulg.) a fi foarte îndrăgostit de cineva. substantiv masculinaipicamuciidupăcineva

a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva). substantiv masculinaselipicaasfaltuldeflegmă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimuci

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z