mucenic definitie

mucenic (muceníci), s. m. – 1. Martir. – 2. (S. m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. – 3. Un fel de covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea), din sl. mąčenikŭ (Cihac, II, 205), cf. bg. măčenik, cf. muncă. – Der. muceni, vb. (înv., a martiriza); mucenicie (var. mucenie), s. f. (martiriu), din sb. mučenje; mucenicesc, adj. (de mucenic); muceniță, s. f. (martiră), din sb. mučenica. substantiv masculin și feminin mucenic

muceníc m. (sîrb. mučenik, rus. múčenik, vsl. mončenikŭ, d. monka, muncă. V. muncă). Mártir al credințeĭ creștineștĭ. Colac făcut la sărbătoarea celor 40 de mucenicĭ (9 Martie), numit și sfințișor (Mold.) și bradóș (Olt.). – În Munt. măcinic, (după bg. mŭčenik). Fem. mucenică și (vechĭ, d. sîrb. mucenica, rus. múcenica) muceniță. Cp. cu ucenică. substantiv masculin și feminin mucenic

muceníc s. m., pl. muceníci substantiv masculin și feminin mucenic

mucenic m. 1. martir: marele mucenic Dimitrie CR.; Cei 40 de mucenici, sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, ce cade pe 9 Martie, și colacii ce se duc la biserică în acea zi; 2. colăcel fiert cu nuci pisate și cu miere (ce se face la această sărbătoare). [Rus. MUČENIKŬ, lit. cel ce sufere munca sau tortura pentru credința sa]. substantiv masculin și feminin mucenic

MUCENÍC¹, mucenici, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. – Cf. rus. mučnik „plăcintă de secară”. substantiv masculin și feminin mucenic

MUCENÍC², -Ă, mucenici, -ce, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Martir creștin din primele secole după Hristos; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ. substantiv masculin și feminin mucenic

mucenícă s. f., g.-d. art. mucenícei; pl. muceníce substantiv masculin și feminin mucenică

a-i face cuiva mucenicii expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate. substantiv masculin și feminin aifacecuivamucenicii