mucarer definitie

credit rapid online ifn

mucarér (mucaréruri), s. n. – Confirmare anuală a domnitorului de către sultan și darul oferit de domn cu aceeași ocazie. – Var. mucarel. Tc. (arab.) mukarrer „confirmat” (Șeineanu, III, 82). Sec. XVIII, înv. Dubletul lui mucaremea, s. f. (cu același sens), din tc. mukareme „onoare”, sec. XVIII, înv. substantiv neutrumucarer

mucarér și -él n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] mukarrer, confirmat, d. karar, stabilitate, și takrir, raport. V. carar și tacrir). Vechĭ. Confirmarea domniiĭ din partea sultanuluĭ la un an o dată (mucareru cel mic) saŭ la treĭ (mucareru cel mare), obiceĭ introdus de Mihail Racoviță. Firmanu acesteĭ confirmărĭ. Biru plătit de popor cu această ocaziune. substantiv neutrumucarer

credit rapid online ifn

mucarér s. n., pl. mucaréruri substantiv neutrumucarer

mucarer n. firman de învoire a domniei (după al treilea an) și birul scos cu acea ocaziune. [Turc. MUKARRER, confirmat]. substantiv neutrumucarer

MUCARÉR, mucareruri, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Firman de reînnoire a domniei sau de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană. 2. Sumă de bani plătită Porții Otomane de către domnii Țărilor Române, începând din sec. XVII, pentru a obține la fiecare trei ani reînnoirea domniei. – Din tc. mukarrer. substantiv neutrumucarer

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimucarer

mucarer  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mucarer mucarerul
plural mucareruri mucarerurile
genitiv-dativ singular mucarer mucarerului
plural mucareruri mucarerurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z